Războiul Roșului

Sub strălucirea florilor se camuflează morbid cleiosul noroi, pământul oacheș, solul plin de umbre și fertil în beznă. Roșul aprins al macilor soarbe permanent sângele picurat printre molozurile fostelor speranțe. Narcisele cresc din îngrășământ subtil, născut din apuse inspirații. Bleu-ul irișilor se întreține din seninele priviri ale strămoșilor copii. Dincoace de frontiera viitoare a nimicului, oase pline de carne și calcule mărunte. Minți îmbolnăvite de lipsă mușcă sfârcurile pline de plumb ale vopselei roșii. Otrăvitul lapte al trecutului descompus naște pofte. Râuri de răni roșii, pline de instincte mortale, pline de pasiuni și șiretlicuri, pline de superiorități și suferințe, inundă diabolic gândurile răstignite pe mâl. O patrie înrobită în fața roșului decadenței, îngenuncheată de supremația celor lipsiți de datorie, expertă în aranjamente competente, își cucerește noi și noi teritorii. Se recrutează frica, se colectivizează tupeul, se naționalizează răul și lacrimile. Un stat diabolic își revendică puterea.
Țara celor trei culori primare este saturată de roșu. Valuri de refugiați aduc prospețimea naivă a galbenului și bleu-lui.