Artistul este un „patrionaționalist”. El conduce Teatrul Național din București. Când i s-a cerut „de jos”, să afișeze culorile Ucrainei pe clădirea teatrului, a replicat că pe teatrul național nu va exista niciodată alt drapel decât cel românesc. Moștenirea strămoșilor, idealurile înaintașilor, logica pașoptistă, blestemele, promisiunile, logica național-comunistă, logica democrației originale și a patriotismului de conjunctură etc. etc., toate reprezentau argumente irefutabile.
Guvernul, în subordinea căruia se află Teatrul Național, s-a alăturat campaniei internaționale ENLIGHTENMENT – #ArtistsUnitedforPeace și a luminat, într-o sâmbătă seara, fațada Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, proiectând drapelul Ucrainei și imagini simbol pentru pace. Când i s-a cerut „de sus”, directorul nu s-a mai opus, a aceptat. Însă, pentru că artistul este „patrionaționalist”, proiecțiile s-au realizat pe fundalul drapelului național românesc.
Așa a învins urâțenia! Urâțenia „patrionaționalistă”.
