Nucleara

Din ce în ce mai multe surse abordează tema atacului nuclear, ca soluție ultimă pentru victoria unui dictator scelerat.

Românii sunt liniștiți. Seară de seară, prin ecranul colorat în mult albastru (culoarea păcii), nucleara le-a intrat în case, nucleara le-a fost detonată ritualic. Seară de seară, relaxați, s-au hrănit cu iradieri morale și mortale. Un pastor adventist, asemenea unui patriarh ortodox rus, a binecuvântat războiul roșu și s-a răsfățat cu armele sale primitive. Seară de seară, milioane de oameni își depun sufletele, ca jertă, pe altarul unui demon care îi hrănește cu mincină, cu ranchiună, cu război. Alți oameni, alte vremuri, aceleași mijloace: mistificarea, răstălmăcirea, clevetirea, obsesia bolnăvicioasă, manipularea, corupția, ura. Arme psihologice sunt detonate, seară de seară, în extazul sufletelor hipnotizate și mândre. Mulțimi de suflete schilodite își îmbrățișează și plătesc de la buget călăii, violatorii, agresorii, furii și loatrele. Sub privirile lor se sfințesc cuvintele rușinii: corupție, abuz, turnătorie, dictatură, nomenclatură. Alte cuvinte, mai inocente și incomode, sunt afurisite și umplute cu resentiment și ură: tinerii frumoși și liberi, ong-iștii, deontologii, reziștii. Modelarea psihologică și culturală triumfă. Odată cu dezintegrarea sufletelor, se dezintegrează și rezistența.

Oare dictatorul să fi confundat țările? Oare țara în care agenții lui moșesc permament o cleptocrație populată cu lideri de paie, corupți, cu afilieri extremiste și naziste, pe care cetățenii săi nu ar dori să o apere („pentru că este vândută” occidentalilor), nu este cumva România?

Dar de ce ar ataca dictatorul o țară deja iradiată, o țară lipsită de orice rezistență morală în fața manipulării, propagandei, crimelor, corupției și nedreptăților, o țară lipsită de memorie?

Românii pot fi liniștiți. În urma fiecărei nucleare, zâmbește victoria cuvântului roșu.