Eșecul

Unii caută cauzele eșecului la examenele naționale și nu le găsesc. Eu am găsit vreo 5.

Prima cauză:

• Uzurparea funcțiilor manageriale – din ce în ce mai des, inspectorii generali (adică profesorii politicieni care s-au ajuns) tratează școlile ca pe propriile lor gospodării. Ei cunosc toate compromisurile care se fac pentru a asigura succesul în delegare sau la concurs, de unde și nevoia de a tutela și de a prelua atribuții managerile. Pe cale de consecință, funcțiile de îndrumare și control, dar mai ales cea de evaluare, își pierd substanța. Nu mai poți evalua corect pe un director pe care l-ai substiuit ilegal. Nu mai poți îndruma și controla, din exterior, ca terț obiectiv, ceva de care răspunzi personal și în care te-ai implicat subiectiv până peste cap. Consecința directă este că managementul este plin de diletantism. Funcțiile sale fiind subminate „politic”, în totală bătaie de joc a cadrului legal. Până la deresponsabilizare colectivă, doar un pas.

A doua cauză:

• Corupția – vezi transferurile ilegale de elevi, numirile în funcții cu cântec (candidați picați care devin de succes peste noapte), instabilitate managerială determinata de licitații, de orgolii, de vânătoarea de funcții (numiți care sunt revocați după câteva zile sau săptămâni), monopolul politic asupra funcțiilor (care blochează corecta evaluare și care nu stimulează dezvoltarea instituțională). Corupția ucide și rezultatele școlare.

A treia cauză:

• Arcanul festivist – profesorii politicieni trăiesc din imagine și din spectacol, pe cale de consecință „succesul lor” reprezintă o țintă care nu se suprapune pe scopurile sistemului național de învățământ. Dacă pot, folosind instrumentele subordonării politice, să adune mulțimi de elevi și profesori într-o sală, unde elevilor să li se predea lecții politice de către politicieni; dacă pot, valorificând calendarul evenimentelor de peste an, să stimuleze organizarea unor serbări, festivități și marșuri, doar pentru a bifa oportunități de imagine; dacă pot deconecta școli întregi de la procesele de învățare naturale direcționându-le către evenimente publice sau politice; dacă ei pot, atunci ei vor acționa, iar acțiunea lor va radia în comunitatea școlară mesajul că efortul permanent, conservent, modest, lipsit de fast și vizibiliatte, este de prisos. Până la a transforma școlile în spații ale promiscuității didactice nu este decât un pas. Unii se fac că dansează, alții se prefac că au succes, iar când se trage linie, tot codași suntem.

A patra cauză:

• Impostura – numind prin impostură toate practicile care permit ca succesul școlar, definit instituțional, să fie manipulat și măsluit. Iar aici includ ierarhizarea școlilor în funcție de proporția candidaților reușiți la examene din cei participanți, nu din numărul total al elevilor înmatriculați. Participarea la examene putând și deseori fiind manipulată prin aranjamente, corigențe sau situații neîncheiate la anii terminali (care sigur că nu definesc succesul, dar nici nu trebuie să se știe asta). Un sistem caracterizat de impostură nu poate avea succes real, poate crea iluzia succesului.

A cincea cauză:

• Mediocritatea profesională, caracterială și debusolarea ideologică a profesorilor politicieni care ajung în funcții manageriale de top. Nu este greu de observat. Se văd comportamentele de țoape, de vânători de comori, de circari, se vede nevoia de vizibilitate satisfăcută cu orice praf de pe tobă, este evidentă ahtierea după atenție, după funcții, sunt frecvente coruperea ușoară, traseismul politic, slăbiciunea în fața slugărniciei și obedienței, primite de la persoane precare caracterial și profesional. Această mediocritate devine reper și formează la rândul ei. Sau deformează. Profesorii, iar în pasul doi elevii, devin mai atenți la țoale, la averi afișate, la aparențele succesului, așa cum este el construit politic. Învățarea sistematică, efortul aliniat unor scopuri mai îndepărtate, smerenia în asumarea propriei umanități și individualități, devin vorbe goale. Ceea ce pare trebuie să învingă ceea ce este. Iar o statistică a eșecului educațional este musai să devină anonimizată, eventual cât mai ascunsă și expediată rapid.

Dacă mai găsiți și altele, vă invit să le scrieți în comentarii.