Viermere acre – Memorii din actualitate

„Viermere acre” este o variantă veche și nouă de struțo-cămilă, o aglutinare care duce cu gândul la SRL-uri care funcționează ca sucursale ale partidelor politice, la partide care desfășoară activități specifice ONG-urilor, la organizații de presă care se comportă ca departamentele de PR ale partidelor, la instituții ale securității care nu doar înghit dăscălițele patriei, dar le mai fură și chipul.

Partidele sunt organizații care au drept scop cucerirea puterii politice, în mod concret conducerea puterilor fundamentale ale statului, fie la nivel central: legislativă (parlamentul) și executivă (președintele/guvernul/agențiile/ministerele/instituțiile publice), fie la nivel local (consiliile județene, consiliile locale, primăriile). Pentru a ajunge la conducere, partidele trebuie să propună valori, viziuni, strategii și soluții, problemelor cu care se confruntă societatea. Oamenii politici pot concura pentru a ocupa funcțiile de demnitate publică alese sau funcțiile de demnitate publică numite (lista lor este publică). Pentru că statul se dorește constituțional, democratic și meritocratic, funcțiile manageriale și de execuție din instituțiile statului se ocupă prin concursuri de competențe specifice, nu politice. În administrația publică, centrală sau locală, funcțiile manageriale și de execuție sunt ocupate de funcționari publici, plătiți de stat, aflați în slujba statului (nu în slujba partidelor, câtă vreme statul este permanent, iar partidele nu dețin puterea permanent). În alte instituții, angajații statului poartă denumiri specifice: militari, polițiști, profesori etc. Activitățile statului ar trebui subordonate interesului public (școlile să ofere educație pentru toți cetățenii, poliția să protejeze toți cetățenii, medicii să ofere servicii medicale tuturor cetățenilor), nu intereselor particulare ale partidelor (școlile publice nu sunt ale membrilor de partid, nu fac politică și nici educație ideologizată politic, la fel și celelalte instituții publice). Așa ar trebui să fie.

ONG-urile sunt organizații non-guvernamentale, asociații, fundații, organizații private, non-profit, care încearcă să soluționeze, folosind mijloacele private, unele probleme publice. Ele nu participă la alegeri și nu ar trebui să aibă scopuri politice (să lucreze ca filiale de partid, să urmărească promovarea partidelor, să urmărească cucerirea puterii politice). Așa ar trebui să fie.

Firmele sau întreprinderile sunt agenți economici care urmăresc profitul. Ele furnizează servicii sau bunuri pe care privații sau statul le achiziționează. Firmele nu ar trebui să cultive sau dezvolte relații privilegiate cu reprezentanții partidelor, putându-se bănui că aceste relații vor presupune costuri suplimentare pentru contribuabilii care susțin, prin taxe și impozite, instituțiile publice, adică statul. Serviciile și bunurile oferite de privați ar trebui achiziționate de către stat prin proceduri transparente, ideal licitații, astfel garantându-se că banii publici sunt folosiți eficient. Bineînțeles că un om de afaceri care intră în politică doar pentru a facilita accesul companiilor sale la banii publici, ar trebui să fie repudiat public. Așa ar trebui să fie.

Organizațiile de presă, care funcționează ca firme, urmărind profitul, nu ar trebui să funcționeze ca departamente de PR ale partidelor, nu ar trebui să fie plătite din bugetele dedicate nevoilor publice, pentru a renunța la spiritul critic și pentru a scrie la comanda politicienilor, doar în favoarea lor. Organizațiile de presă publice, înființate și finanțate de la bugetul de stat (adică de toți contribuabilii), nu ar trebui subordonate partidelor, ar trebui să reprezinte interesul public. Așa ar trebui să fie.

Funcționând toate așa cum ar trebui, nici firmele nu ar vinde produse proaste și supraevaluate instituțiilor statului, spre exemplu prin falsificarea caietelor de sarcini sau prin evitarea licitațiilor, nici ONG-urile nu ar avea altă agendă decât cea a interesului public, spre exemplu nu ar vâna banii instituțiilor publice prin parteneriate politice, nici politicienii nu ar avea preocupări profitabile și nu ar mai fi corupți, spre exemplu legiferând în avantaj personal, eliminând incompatibilitățile sau prelungindu-și mandatele până la paștele cailor, iar în cazul unei prese libere, dacă ar exista totuși excepții de la bunul mers al lucrurilor, ele ar putea fi investigate și dezvăluite, nu escamotate pe bani murdari.

În România, viermere acre se vând ca produse ale democrației originale, ale inteligenței politice, ca dovezi ale modernizării și europenizării. Iluzia este totală. Ele sunt doar forme ale corupției, ale lipsei de educație democratică, ale precarității de orice tip.

Cum se recunosc viermerele acre? Foarte simplu. Toate presupun o înșelătorie, un confict valoric, o ilegalitate sau o imoralitate.

Voi prezenta în continuare doar trei exemple de viermere acre din producția actualei guvernări.

1. Trotineta educațională, inițiativă a unei organizații politice, oferă meditații, pentru elevii de gimnaziu, într-un mediu decorat cu însemnele politice ale unui partid. Tinerii politicieni, alături de politicieni locali, promovează activitatea drept una educațională. În spatele luciului și efervescenței, viermere acre. Să le enumerăm. Viermere acre ale ilegalității: este ilegal să scoți elevii de la ore, în timpul programului școlar, activitățile educative extrașcolare se realizează după ore; este ilegal să faci politică în școală/sau la ușa școlii, cu elevii și personalul școlii; este ilegal ca profesorii să facă meditații „politice” cu propriii elevi; este ilegal ca profesorii să presteze activități de voluntariat politic în timpul în care sunt normați ca angajați ai statului și remunerați din bugetul de stat. Legile au fost promovate și votate chiar de reprezentanții trotinetiștilor. Viermere acre ale incompatibilității: tinerii politicieni nu au alt scop decât câștigarea și menținerea puterii, ei pot să-și stabilească alte scopuri, precum cele educaționale, dar doar ca diletanți, ceea ce reprezintă o ofertă calitativ inferioară celei asumate, consistente, consecvente, vocaționale, oferită de instituții specializate, prin specialiști, profesori și oamenii calificați, formați, certificați și plătiți pentru acest scop. Viermere acre ale corupției: în lipsa un veritabil lanț al corupției, trotineta de partid nu ar putea găsi uși deschise în școlile publice, lanțul care presupune subordonarea politică a unor funcționari plătiți pentru a servi statului, nu partidelor politice. Conflictul de rol, atât de frecvent întâlnit în instituțiile publice, conduce la organigrame haotice, ierarhii politice paralele cu cele administrative, conduce la trafic de influență politică, sub masca subordonării manageriale sau profesionale. Până la fraudarea concursurilor de competențe și la impunerea ierarhiei politice nu mai este decât un pas. Este sărit de mult. Viermere acre ale monopolului politic asupra societății: într-o societate democratică, sunt legitime atât opțiunile politice, cât de diverse pot fi, cât și lipsa lor. Elevii înscriși în învățământul public pot proveni din familii care au opțiuni politice diverse, uneori contradictorii, iar profesorii și directorii acestor unități școlare, angajați în activități politice, nu au dreptul de a-i livra, ca resursă manipulabilă sau carne de tun electoral, partidelor care momentan dețin puterea guvernamentală sau locală. Reflexul partidului unic, care-i uniformizează pe toți, care nu permite libertate de gândire și de acțiune, care disprețuiește diversitatea și alegerea rațională, care ignoră legile și-și face năravurile, reprezintă un vierme care distruge ideea de democrație. Livrând lecția monopolului politic unor copii lipsiți de instrumentele gândirii critice, lipsiți de sistem imunitar și de o educație politică, doar prin asociere cu autoritatea profesională a educatorilor care-i înghesuie cu forța pe trotineta partidului de guvernământ, se naște o socializare negativă, discordantă, care nu va servi nici societății, nici interesului lor de a avea deopotrivă politicieni responsabili și profesori integri. Va servi doar corupției și selecției unor politicieni superficiali și malonești, care bagă politica pe gâtul elevilor, exact ca drogurile, determinând intoxicări la vârste mici.
2. Lansarea unei platforme de vândut gogoși, dedicată elevilor și profesorilor, de către un colecționar de funcții care conduce compania publică de pedalat în gol. La fel ca în exemplul anterior, politicienii se substituie specialiștilor și coc ce știu ei mai bine: viermere acre. Dar unde este „acreala” din această întreprindere? Poate în prețul pedalatului, poate în calitatea golului, poate în calitatea infrastructurii, câtă vreme banii plătiți pentru pedale sunt redirecționați către gogoși educaționale? Iar asta în paralel cu existența celui mai mic buget al educației naționale, în paralel cu o austeritate bugetară impusă prin tăieri ale cheltuielilor școlilor. La fel de bine, acreala se va simți în folosirea elevilor și profesorilor ca obiecte pentru interesul exclusiv de spălare a imaginii și de parvenire a unui colecționar de funcții care nu se poate lăuda cu reușitele de la locul de muncă și care creează perdele de fum plătite din banii companiei de pedalat în gol, publici și ei. Bineînțeles că într-o lume politică superficială, scopul scuză mijloacele, însă mijloacele nu ar avea nevoie de scuze dacă scopul ar fi onest.
3. Disciplina Gândire critică și drepturile copilului poate fi predată, pentru prima dată în istoria educației, de absolvenții programelor de licență „Leadership militar”, „Securitate și apărare”, „Studii de securitate și informații”. Viermere acre se vor coace într-o armată condusă de pedagogi de școală nouă, dar în egală măsură în educarea gândirii critice a copiilor prin exersarea salutului „Da, să trăiți!”. O țară care-și pregătește securiștii încă din clasa a V-a, care-și educă în termeni cazoni cea mai valoroasă generație, cea care va prelua răspunderea unui viitor strălucit, sigur va ascunde ceva foarte acru în interior. La fel de acru ca murăturile premierului împușcat în onoare.

La fel ca întotdeauna în istorie, dacă părinții se hrănesc cu viermere acre, copiilor, chiar și celor patrioți, li se vor strepezi dinții.