Datorită doamnei prof. Liliana Grigoriu, am ajuns să cunosc povestea acestui om. Cred că este o datorie față de istorie să-l facem cunoscut cât mai multor contemporani.

Ediția întâi
Titlu Neculai Jechianu – un apostol vrancean
Volumul 5 din Biblioteca Simion Mehedinţi
Persoane care au contribuit Vasile Tibrea, Ion Gr Cherciu
Editor Viaţa Românească, 1998
Lungime 91 pagini

Ediția a doua
Titlu Neculai Jechianu – un apostol vrancean
Volumul 5 din Biblioteca Simion Mehedinţi
Persoane care au contribuit Vasile Tibrea, Ion Gr Cherciu
Editura Terra Focșani
Lungime 455 de pagini

Lansarea de carte

Neculai Jechianu în arhivele Securității

Maistru’ Titi, așa îl cunoșteau elevii.

El este omul care făcea cu noi, elevii clasei a VIII-a, în 1991, la Lehliu Gară, lecții de BASIC. Lucram pe un HC85. Nu înțelegeam nimic. Scriam linii de cod și așteptam minunea: o linie roșie, un cerc albastru, un x care se mișca pe televizor. Televizorul pe care, în pauze, Maistru’ Titi îl purta în brațe pe holurile școlii.

După 4 ani, scăpat nesupravegheat în laboratorul de informatică de la școala normală (când eram supravegheați puteam doar să ne jucăm în jocurile deschise non-stop), reușesc minunea de a seta aceeași culoare pentru ferestre și pentru texte (era vremea lui Windows 95). Motiv pentru profesoară să mă beștelească. S-a chinuit o săptămână să rezolve problema. Din acea zi am devenit persona non grata pentru laboratorul de informatică.

În 1998, mi-am cumpărat primul calculator. Timp de un an, cu banii mei, am tot cumpărat calculatoare pentru școala din Plevna (286, 486, pentium, cu dos, cu windows 3.1, cu windows 95, 98 etc.). În 1999, școala avea deja 7 calculatoare și o rețea BNC (cu cablu coaxial). În 2000, avea 11 calculatoare, acces la Internet, camera video, revistă sătească, zeci de elevi care creșteau prin cabinetul de informatică, site de prezentare etc.

Anii au trecut, am obținut diverse certificări interne, externe, am obținut o calificare în informatică, am devenit furnizor de servicii software, creator de platforme elearning, formator pe domeniul IT, lider regional și formator Google.

Legătura dintre acestă pasiune și școală, ca mediu de formare, este mai subțire decât firul unui păianjen. Maistru’ Titi este singurul model pe care l-am avut. Nu era profesor. Nu era certificat. Avea o pasiune.

Nu trebuie să ai mulți mentori excepționali în jur pentru a crește.
Unul singur dacă ai, este suficient. Iar el, de foarte multe ori, nici nu este recunoscut ca atare de cei din jur. Uneori, nici nu-i înțelegi lecțiile. Dar, fără discuție că existența ta nu ar fi aceeași fără existența lui. 

Nu era un bun profesor, din moment ce lucram mimetic, însă a deschis ușa spre un mister care m-a fascinat până în ziua de astăzi. Un mister alături de care îmi trăiesc viața. 

Respect, Maistru’ Titi!

Continuă lectura →

Ion N. Onuță (24.05.1940-21.03.1992) a fost un emerit profesor de matematică și inspector școlar din municipiul Călărași.

În 1999, prin Hotărârea nr. 108 a Consiliului Local Călărași, domnului profesor Ion Onuță i-a fost conferit, post mortem, titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Călărași.

Considerat, în vremea în care își desfășura activitatea, cel mai bun profesor de matematică din municipiul Călărași, acesta a fost membru al colectivului de redacție al revistei Gazeta Matematică. (sursa: prof. Gheorghe Stoianovici – inspector școlar de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar al Județului Călărași, 2013) 

De asemenea, domnul profesor Ion Onuță a fost primul președinte al Filialei Călărași a Societății de Științe Matematice din România.

Ion Onuță a profesat în Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” din Călărași (Colegiul Național „Barbu Știrbei”).

În ultimii ani, Inspectoratul Școlar al Județului Călărași a denumit „Ion Onuță” o secțiune a Concursului Național cu Participare Internațională „Ion Barbu – Dan Barbilian”, omagiind astfel activitatea domnului profesor.

Profesorul Ion Onuță nu a fost căsătorit și nu a avut copii. Atașamentul pentru mama domniei sale, care l-a marcat toată viața, a continuat simbolic și după moartea prematura a acestuia (la aproape 52 de ani), placa comemorativă fiind fixată în monumentul funerar al mamei sale, Onuță Sicuța, decedata în 1981, la 81 de ani.

Încurajez oferirea de testimoniale/mărturii, din partea celor care l-au cunoscut în mod direct, pentru a reda posterității imaginea unui profesor important din viata comunității educaționale călărășene.

Continuă lectura →