Maistru’ Titi


Maistru’ Titi, așa îl cunoșteau elevii.

El este omul care făcea cu noi, elevii clasei a VIII-a, în 1991, la Lehliu Gară, lecții de BASIC. Lucram pe un HC85. Nu înțelegeam nimic. Scriam linii de cod și așteptam minunea: o linie roșie, un cerc albastru, un x care se mișca pe televizor. Televizorul pe care, în pauze, Maistru’ Titi îl purta în brațe pe holurile școlii.

După 4 ani, scăpat nesupravegheat în laboratorul de informatică de la școala normală (când eram supravegheați puteam doar să ne jucăm în jocurile deschise non-stop), reușesc minunea de a seta aceeași culoare pentru ferestre și pentru texte (era vremea lui Windows 95). Motiv pentru profesoară să mă beștelească. S-a chinuit o săptămână să rezolve problema. Din acea zi am devenit persona non grata pentru laboratorul de informatică.

În 1998, mi-am cumpărat primul calculator. Timp de un an, cu banii mei, am tot cumpărat calculatoare pentru școala din Plevna (286, 486, pentium, cu dos, cu windows 3.1, cu windows 95, 98 etc.). În 1999, școala avea deja 7 calculatoare și o rețea BNC (cu cablu coaxial). În 2000, avea 11 calculatoare, acces la Internet, camera video, revistă sătească, zeci de elevi care creșteau prin cabinetul de informatică, site de prezentare etc.

Anii au trecut, am obținut diverse certificări interne, externe, am obținut o calificare în informatică, am devenit furnizor de servicii software, creator de platforme elearning, formator pe domeniul IT, lider regional și formator Google.

Legătura dintre acestă pasiune și școală, ca mediu de formare, este mai subțire decât firul unui păianjen. Maistru’ Titi este singurul model pe care l-am avut. Nu era profesor. Nu era certificat. Avea o pasiune.

Nu trebuie să ai mulți mentori excepționali în jur pentru a crește.
Unul singur dacă ai, este suficient. Iar el, de foarte multe ori, nici nu este recunoscut ca atare de cei din jur. Uneori, nici nu-i înțelegi lecțiile. Dar, fără discuție că existența ta nu ar fi aceeași fără existența lui. 

Nu era un bun profesor, din moment ce lucram mimetic, însă a deschis ușa spre un mister care m-a fascinat până în ziua de astăzi. Un mister alături de care îmi trăiesc viața. 

Respect, Maistru’ Titi!

 

{fcomment}

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s