M-am luptat cu dilema și dilema a fost înfrântă!

Astăzi, 31 octombrie 2014, am ieșit din dilemă. Știu cu cine votez.

În 24 august 2014, la Negrești Oaș, am semnat lista de susținere a candidaturii domnului Klaus Iohannis pentru ocuparea funcției de Președinte al României.

În baza legii nr. 370/2004, pentru alegerea Preşedintelui României:

(2) Candidaturile propuse de partidele şi de alianţele politice, precum şi candidaturile independente pot fi depuse numai dacă sunt susţinute de cel puţin 200.000 de alegători. Un alegător poate susţine un singur candidat.

La data respectivă, domnul Klaus Iohannis îmi părea cea mai bună opțiune. Îl recomandau experiențele mele de turist îndrăgostit de Sibiu. Îl recomandau aparenta verticalitate, consecvența, cultura, fidelitatea sibienilor, seriozitatea.

Monica Macovei își anunțase candidatura ca independent (5 august), dar nu demisionase încă din PDL (2 septembrie). Poziția doamnei Monica Macovei mi se părea profund imorală, domnia sa concurând candidatul susținut de partidul al cărui membru era.

Iată că, între timp, doamna Monica Macovei a demisionat din PDL și, împotriva tuturor obstacolelor, reușește să-și consolideze mesajul anticorupție. Se află într-o poziție privilegiată, este liberă de obligații în fața partidelor și nu este nevoită să facă compromisuri compromițătoare.

În cazul domnului Iohannis, candidatul pentru care am semnat lista de susținere, lucrurile stau tocmai invers. Din cauza presiunii partidelor care-l susțin, domnul Iohannis a fost nevoit să-și reevalueze unele afirmații (cum ar fi cea care privea colaboarea cu premierul Victor Ponta – 5 aug., înlocuita curând cu propunerea domnului Predoiu pentru funcția de premier – 6 sept.). Nu ar fi primele reevaluări. Domnul Ponta a fost reevaluat la rândul său, domnul Iohannis migrând din rolul doritorului unei funcții sub autoritatea domnului Ponta, în rolul contestatarului domnului Ponta. De asemenea, domnul Iohannis a promis o campanie pozitivă, bazată pe programe, însă campania s-a blocat în spectacolul ieftin organizat cu activiștii domnului Emil Boc, susținătorul doamnei Elena Udrea, (Falcă, Paul-Vass, Anastase, Turcan, Flutur), adversarii de odinioară ai domnului Iohannis. Domnul Iohannis a dansat și cu proiectul RMGC (Roșia Montană), aici pendulând, aici pronunțându-se ferm.

Odată cu îndepărtarea de președintele Traian Băsescu, o piatră de moară pentru piciorul oricărui politician român, și cu demisia din PDL, Monica Macovei a reușit să-și creioneze un portret de candidat independent, orientat spre nevoile electoratului care-i împărtășește valorile. M-au sensibilizat, pe lângă mesajul anticorupție, mobilizatoarea campanie online, dar și asumarea fără dubii a unor teme importante pentru mine: reforma clasei politice prin promovarea unei legislații care elimină blocajele în crearea partidelor, poziția împotriva proiectului RMGC (Roșia Montană).

În timpul acestei campanii electorale, semnătura mea pe lista de susținere a domnului Iohannis m-a introdus într-o dilemă, mai precis în furca lui Morton (Morton’s Fork),

Dacă am semnat pentru Iohannis, trebuie să votez Iohannis. În caz contrar, voi fi un trădător al propriei mele semnături.
Dacă voi vota Iohannis, deși el nu mai beneficiază de susținerea mea sinceră, voi fi în aceeași măsură un trădător, trădătorul propriei mele conștiințe.

Soluția aparentă a acestei dileme este să refuzi acțiunea. Altfel, inhibând cauza, se evită consecința negativă.

Din nefericire, ca orice dilemă, și aceasta presupune puțin efort pentru a identifica soluții alternative.

Acceptând că inacțiunea nu reprezintă o soluție, voi căuta o soluție pentru a putea vota conform conștiinței mele, dar fără a-mi încălca promisiunea exprimată prin semnătura pe lista de susținere.

Soluții alternative ar putea fi:

– să transmit o scrisoare domnului Iohannis (acest text) și să-i comunic că modificarea conduitei și a atitudinilor domniei sale, în perioada scursă de la semnarea listei de candidatura și până astăzi, intră în contradicție cu valorile mele și cu cele afișate de domnia sa până la data semnării listei de candidatură, drept urmare semnătura mea nu reprezintă un cec în alb pentru orice tip de manifestare politică și mi-o retrag. Cunoscând această poziție, domnul Iohannis ar putea înțelege că nu se mai poate bucura de încrederea mea, deci nu se poate bucura de votul meu, iar eu nu aș mai fi obligat cu nimic în fața domniei sale.

– să public un text (acest text) în care să realizez o analiză detaliată a celor două opțiuni, astfel încât să pot spera că voi indentifica „răul mai mic” (lesser evil principle), în felul acesta opțiunea devenind evidentă.

Analiza detaliată a celor două opțiuni

1. Votez Iohannis pentru ca am semnat Iohannis, dar o susțin pe Macovei

2. Votez Macovei, deși am semnat Iohannis

Se poate observa că numele nu sunt relevante, sunt importante programele pe care acești candidați mi le-au propus. Semnătura pentru Iohannis a fost semnătura pentru un tip de conservență politică, de seriozitate, de verticalitate. Intre timp, această consecvență, această verticalitate, se regăsesc mai curând la Monica Macovei, decât la Iohannis. Cu alte cuvinte, asocierea nume-semnătură este relativă.

Să luam un exemplu, pentru a ușura înțelegerea. Mergi într-un magazin și cumperi o cutie cu bomboane. Pentru a beneficia de bomboane, realizezi cu contract cu magazinul, în schimb plătind prețul acelor bomboane. Când deschizi cutia, acasă, descoperi că bomboanele sunt stricate. S-ar putea spune că ești îndreptățit să mergi la magazin pentru a înapoia bomboanele stricate, pentru a anula contractul și pentru a primi contravalorea plătită. Ducerea în eroare reprezintă o culpă care înlătură validitatea contractului.

În baza acestui argument, semnătura pentru Iohannis din august, să spunem Iohannis 1, ar deveni lipsită de valoare dacă Iohannis 1 (din august) s-a transformat în Iohannis 2 (in septembrie), iar Iohannis 2 (din septembrie) este în opoziție cu Iohannis 1 (din august).

În baza acestui argument, opțiunea 2 este mai dezirabilă decât opțiunea 1.

În concluzie, am decis să o votez pe doamna Monica Macovei.

De ce nu-l voi vota pe Victor Ponta?

Pe Victor Ponta nu-l voi vota pentru că nu este un om consecvent și, în afară de strânsa relație cu sfintele moaște, nu pare să aibă ceva sfânt.

A ascuns și ascunde recesiunea economică din această perioadă.
A fost duplicitar „premierul Ponta a propus legea RMGC, deputatul Ponta ar fi votat împotrivă„.
Când era în opoziție, a susținut protestele împotriva exploatării gazelor de șist, dar când a ajuns prim ministru, a folosit instituțiile de represiune pentru a lovi în țărani și pentru a păzi din bani publici construcțiile unei companii private.
A compromis ministerul educației, obligându-l să-i spele rufele murdare.
A transformat mesajul „dreptate până la capăt” în „imunitate până la capăt”, prin blocarea anchetelor penale care vizau membri ai PSD și PMP.
A pregătit elemente de legislație care să anuleze efectele sentințelor pronunțate de instanțe în cazurile de corupție.
A beștelit UDMR-ul băsist până a sfârșit luându-l partener de guvernare.
A semnat în secret pactul de coabitare cu băsistul Băsescu.
S-a folosit în mod indecent de propaganda postului Antena 3, un post TV afiliat unei rețele infracționale dovedite.
A investigat infracțiunile în care era implicat „tata socru”, a identificat indiciile unor infracțiuni, însă nu a decis sesizarea parchetului.
A evitat confruntarea cu ceilalți contracandidați (fricos? arogant?), desconsiderând un mecanism democractic prin care electoratul poate evalua mai bine calitatea competitorilor.