Învățare @ Neconferința RestartEdu


Am participat la NeConferința RestartEdu, desfășurată sâmbătâ, 29 noiembrie 2014, în ImpactHUB. S-au regăsit împreună 146 de participanți, oameni cu radiografii sufletești și aspirații pe măsura importanței temei educației. Oameni care provin dintr-o mulțime și dintr-o diversitate de medii. Oameni curioși, îndrăzneți, încrezători, realiști, optimiști, fascinanți, puternici, creatori de valoare, diverși, bogați, pasionați de ceea ce fac, bine intenționați, dinamici, dar, mai presus de toate, oameni care s-au reunit pentru cea mai puternică temă posibilă: învățarea.

Mi-e foarte greu să decid despre ce voi scrie. Doar eu, cu ochii mei, cu receptorii mei, cu vortexurile mele, am fost prezent în atât de multe locuri, alături de atât de multe persoane, printre energii, printre vibrații, cu sau lângă ceilalți. Dacă aș multiplica aceste experiențe cu numărul participanților, sensul acestor cuvinte, al descrierilor, al lecțiilor, s-ar neantiza complet. 

Aleg să vorbesc despre patru experiențe de învățare.  

Neconferința a debutat cu un discurs plin de „englezisme”, fără ghilimele, susținut de Ana Răducanu. Era natural și firesc. Nu știu dacă a existat premeditare în alegerea termenilor. 

După 10 minute, Lucian M. Mihai vorbește despre cultura calității și învățării în companii, punctând asupra faptului că limbajul și termenii folosiți, mai precis folosirea neologismelor și englezismelor, pot ușor reprezenta indicii ale superficialității în asumarea și înțelegerea utilității rolurilor, procedurilor și proceselor în interiorul companiilor. Lucian a fost convingător, tot restul neconferinței, majoritatea vorbitorilor se cenzurau, vânau englezisme, căutau sinonime în limba maternă (efort dificil, uneori), se scuzau, se justificau. Nu știu de ce Lucian a fost atât de convingător și a putut mobiliza o asemenea revoluție în limbajul participanților. Nu a furnizat studii, nu a argumentat foarte mult, dar nici nu a fost nevoie, pentru ca nimeni nu i-a cerut o documentare a concluziilor sale. Pur și simplu a radiat nevoia de reevaluare a limbajului și a reușit. A fost o experiență de învățare care are legătură cu viziunea lui H. R. Patapievici despre modernizarea la români (Discernamantul modernizarii. 7 conferinte despre situatia de fapt. Humanitas). El consideră că românii sunt experți în modernizarea prin „aruncarea la coș”, prin asumări bazate pe mode, trenduri, importuri, forme și mai puțin prin necesitate, explicație, argumentare, înțelegere, perfecționare, fond, adică prin „altoire”

A doua experiență de învățare are legătură cu propriile mele limite. Sunt o persoană rațională și sensibilă, nu acord o mare importanță speculațiilor de ordin spiritual. Aș putea spune că fug de zonele care presupun certitudini și credințe în metaentități și metanarațiuni de natură religioasă. Ador întrebările, dar răspunsurile obtuze și certe mă destructurează. Nirvana și raiul, pentru mine, nu reprezintă așteptări, elemente de proiecție în viitor, orizonturi ale devenirii, ci mai curând armonii prezente, împliniri ale sufletului în relație cu lumea în care trăiesc, în relație cu ceilalți. În cadrul neconferinței am experimentat două momente de tensiune, de neliniște, de angoasă, atunci când am descoperit oameni vorbind cu maximă certitudine despre subiecte foarte delicate și sensibile. O persoană care nu putea face distincția corectă între trainer și mentor reușea să definească foarte precis copiii divini, personalitățile indigo, aurele, ciclurile temporale etc. Am descoperit că nu rezist prea mult să recepționez informații neștiințifice. Am folosit legea celor doi pași de fiecare dată când am simțit că subiectele abordate nu se înscriu organic în propriile mele perspective asupra realității. Această limită poate fi analizată și interpretată, însă este cert că există și, datorită acestei neconferințe, am putut-o delimita foarte precis. Nu la fel de precis aș putea spune cine a determinat-o, cine a creat-o. O fi educația? O fi mediul? O fi spiritul meu indigo? ;))) Who knows!!! 

A treia experiență de învățare are legătură cu absența totală, dar absolut totală, pe toată durata neconferinței, a termenilor „politică”, „politician”, „decidenți politici”, „politizare”, „decizie politică” în relație cu probleme din universul educației. Cum ar spune Marin Staș, elefantul este în încăpere, ne-am obișnuit cu el, nu-l mai vedem, alegem să nu-l mai vedem. Eu însumi am conștientizat că nimeni nu a simțit nevoia de a invoca jucătorul „SângeMâl” în dezbaterea problemelor care privesc educația. Eu însumi am considerat mult prea elevat contextul pentru a-l pângări, prin invocarea ne-curatului. Și totuși, lecția este că ceea ce ignorăm continuă să existe, să exercite controlul, cel puțin în definirea și conservarea liniilor mari ale arhitecturii sistemului public de educație, blochează inițiativele schimbării, securizează și conservă status quo-ul, chiar și în condițiile lipsei de eficacitate și de utilitate socială a acestuia. Frica, scârba, rușinea, ne îndepărtează de acest  înspăimântător „blestemat” național. Și când te gândești câte s-ar putea schimba dacă acest actor ar deveni partenerul real al beneficiarilor sistemului și dacă ar rezona la așteptări!?! 

O a patra experiență de învățare are legătură cu Universitatea Alternativă. Aveam un concept vag despre ce presupune această universitate. O ascultasem pe Cristina Cristea vorbind de câteva ori despre această universitate, dar nu vizualizam procesele și spațiul, nu cunoscusem oamenii. De la ora 20, după terminarea neconferinței, am vizitat casa scriitorului Ionel Teodoreanu (Intrarea Mihai Eminescu), locul în care există Universitatea Alternativă. Am descoperit aici un spațiu în care educația se întâmplă în cel mai autentic și non-industrial mod posibil. Oameni pasionați de educație învață liber, fără constrângeri și formalisme inutile. Spațiul este confortabil, cald, primitor, precum casa oricăruia dintre noi. Convergența interese de învățare-resurse-procese de învățare ar trebui să furnizeze rezultate remarcabile. Privindu-i și ascultăndu-i pe studenții acestei universități, facilitatori în cadrul neconferinței RestartEdu, interacționand cu ei după neconferință, m-am convins ca rezultatele nu doar există, dar sunt cu adevărat spectaculoase. 

Am primit multe daruri în cursul acestei neconferințe, acest text reprezintă și un mod de a răsplăti. 

Mulțumesc pentru daruri, Simona David Crișbășanu, Nicoleta Niță Ciucă, Delia Dârjan, Elena Ungureanu, Elena Daniela Călin, Lora Burda, Doina Mușat, Florentina Berlan, Ada BarbuȘerban Iosifescu, Varujan Pambuccian, Gheorghe Alexandroiu, Cristian Silvian Puișor! 

https://photos.gstatic.com/media/slideshow.swf

 

{fcomment}

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s