Je suis Charlie!


Stéphane Charbonnier – „Mai bine mort în picioare decât viu în genunchi.”

Când Dumnezeu este mort, alți idoli se înalță pentru a-i lua locul. Civilizația apuseană i-a adoptat deja: Libertatea de exprimare, Libertatea de asociere, Libertatea de credință, Dreptul la viață, Dreptul la liberă alegere.

Trăim într-un panteon al drepturilor. Ridicăm catedrale Drepturilor omului.

Un drum complicat și de durată, un drum pavat cu nedreptăți istorice, cu abuzuri, cu crime, cu contradicții și proteste, cu false indulgențe, cu o dezvoltare a culturii laice și a educației științifice, cu creșterea statelor laice și îndepărtarea de biserică, a permis o șubrezire a credinței în zeul dominant, o inadecvare a tinerilor rebeli la absurdul consacratelor inconsistențe și inconsecvențe creștine.

Dumnezeu a murit în lumea catedralelor, a opulenței lipsite de sens, în lumea formelor fără fond, a materialismului și consumerismului modern și contemporan. Dumnezeul criminalilor și afaceriștilor pragmatici, care se folosesc de religie ca de o armă sau ca de un business, a murit deja în spațiul Europei occidentale.

Și totuși, idolii care se înalță nu sunt decât copii ale defunctului zeu, suferind de aceleași tare, mai devreme sau mai târziu condamnabili în aceeași măsură la reevaluări și reinterpretări nemiloase.

Libertatea de exprimare este o formă, doar o formă,  când se impune împreună cu normele corectitudinii politice, când se susține prin agenți ai cenzurii, când umilește credințe, când pune la colț valori și tradiții, când judecă și stigmatizează, când diseminează forme ale urii.

Libertatea de asociere este o formă, doar o formă, când condamnă tradiții, când stimulează uniformizarea, când impune dominația majorității, când integrează.

Libertatea de gândire, de conștiință și de religie este o formă, doar o formă, când se asociază cu prozelitismul, cu negarea, cu critica, cu anularea valorilor, cu otrăvirea spațiului comun.

Dreptul la viață este o formă, doar o formă, când se asociază genocidului produs prin avorturi, condamnărilor la moarte, când se susține prin legalizarea și promovarea eutanasiei, chiar și a eutanasiei infantile.

Dreptul la liberă alegere este o formă, doar o formă, când conștiințele sunt formate de agenții arginților, când alegerile profitabile sunt vândute ca unice și cu sens.

„Mai bine mort în picioare decât viu în genunchi” este un manifest fals, un pseudo manifest. La fel de fals ca prezența valorilor „Liberté, Égalité, Fraternité” într-un discurs al urii față de străini, fie ei arabi, țigani sau români, al urii față de oamenii religioși, fie ei islamiști sau creștini.

Jurnaliștii satirei, ai caricaturii, agenți ai spiritului critic, nu vor muri niciodată. Pentru că toți zeii zilei de astăzi sau ai zilei de mâine vor muri sub rafalele kalashnikov-urilor lor sau odată cu explozia bombelor care le atârnă la brâu.

Aici, acum, eu sunt Charlie

Sursa imaginii: http://zenpundit.com/?p=14499 

 

{fcomment}

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s