„Împing inima ta, inima mea, asemeni lui Sisif, spre culmea ce îi va înălța căderea. Și-ți mulțumesc!”
Acest mesaj este dăruit partenerilor Romanian Business Leaders, cei care au făcut posibilă experiența MERITO. El a început pe hârtie și se continuă aici.
După ce ați analizat imaginea și textul, după ce veți fi citit mesajul hârtiei, poate că vă veți întreba: de ce căderea? De ce căderea și nu zborul? De ce căderea și nu eliberarea? De ce nu ar exista cale de evadare din gravitație? De ce o inimă comună trebuie să urmeze traiectoria oricărui bolovan.
În desenul meu, în viața mea, ființele filiforme care împing inimi nu știu zbura. Pentru că atunci când înaintează alături de inimi din ce în ce mai mici, inimile devin grele. Înălțarea este imposibilă inimilor mici, dar grele. Zborul este imposibil ființelor cu pieptul gol.
Inimile cresc atunci când dai un pas înapoi, când te retragi, când te subminezi, când cedezi, când permiți inimii celuilalt să te copleșească, să te cucerească, când te rogi ca locul din piept pe care-l pui la dispoziția celuilalt să știe primi fără să necinstească inima din dar.
În desenul meu, în viața mea, ființele filiforme trag inimi, atrag inimi, permit inimilor să-i închirieze, să-i stăpânească, să-i ia chiar și în proprietate. O inimă mare crește la coborâre, nu la urcare.
„Asemeni lui Sisif„, pentru că nu știu foarte clar unde începe supliciul risipirii și unde se sfârșește binecuvântarea cerșirii; clipa fericirii, când îți privești cu luciditate condiția, asumându-ți-o, clipa tragerii aerului în piept, nu-mi sunt cunoscute încă. Nu știu nici dacă măresc sau micșorez a inimii șansă, dacă merit să zbor, coborând spre a inimii mărire, sau doar urc, îngreunându-mă cu o inimă minusculă. Necunoștința propriului rost este ea însăși expresia absurdului.
Inima mea, inima ta… pentru că dacă există cu adevărat o inimă, ea în mod cert nu este personală, nu este exclusiv proprie, ci este comună, este creația împărtășirii și îmbrățișării.
Și-ți mulțumesc!
Fără inimă, fără inima ta, nu ar fi existat nimic din toate acestea.
Dumitrel Toma 