Albatrosul


Port, pe-ale mele urme, o mare de cuvinte,
Ce, de milenii, udă spre cel mai arid mal,
E plină de moluște bocinde la morminte,
E plină de încrederi în iluzoriul val.

Mă caută flămânde, rechinele cuvinte,
Ce, de milenii, rabdă al foametei calvar,
Sunt pline de răni multe și prea rar odihnite,
Sunt pline de nădejde în raiul cel larvar.

Vânat sunt, proaspăt, nălucilor cuvinte,
Ce, de milenii, scapă soritul solitar,
Sunt pline de decepții, dar și de luciri sfinte,
Sunt pline de dorințe, născute-n ud tartar.

Sunt aripa cea nouă a vechilor cuvinte,
Ce, de milenii, zboară, spre înălțimi de far,
Sunt pline de-refuzuri, dar și de jurăminte,
Sunt pline de-aspirații, ca un ceresc altar.

Image by oljamu from Pixabay


1 comentariu

  1. Bună ziua! Cred că cei care scriu poezie, înțeleg mai bine POEZIA. Felicitări! Aveți talent și sensibilitate!                   Vă urez o vară cu multă inspirație!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.