Albatrosul

Port, pe-ale mele urme, o mare de cuvinte,
Ce, de milenii, udă spre cel mai arid mal,
E plină de moluște bocinde la morminte,
E plină de încrederi în iluzoriul val.

Mă caută flămânde, rechinele cuvinte,
Ce, de milenii, rabdă al foametei calvar,
Sunt pline de răni multe și prea rar odihnite,
Sunt pline de nădejde în raiul cel larvar.

Vânat sunt, proaspăt, nălucilor cuvinte,
Ce, de milenii, scapă soritul solitar,
Sunt pline de decepții, dar și de luciri sfinte,
Sunt pline de dorințe, născute-n ud tartar.

Sunt aripa cea nouă a vechilor cuvinte,
Ce, de milenii, zboară, spre înălțimi de far,
Sunt pline de-refuzuri, dar și de jurăminte,
Sunt pline de-aspirații, ca un ceresc altar.

_{Image by oljamu from Pixabay}