Recolta

Un spirit spânzurat de culpe tăinuite,
De pofte mari, de foame și ispite,
De averi enorme răpite din vreun rai,
Dar și de greul rece al lutului bălai,
Poartă-n picioare plumb ce trage spre adâncuri
Vinovății, necazuri, precum și crunte focuri,
Vieți moștenite, triste, atinse de scandal,
Dar și pământul negru, sub care vede mal.

Un gât subțire, moale, de lebădă rănită,
Se-ntinde trist sub ștreangul de finită,
Înfățișând un semn de exclamare,
Prin care curg un geamăt și-o oftare.

În jur, roind ca muștele cadavre,
Stau spirite cu pofte, stau spirite hulpave,
Și fac scandal, și toate se revoltă,
Că spiritul prea greu a devenit recoltă.