Avem un mediu politic septic. Avem un instrumentar politic tocit, năclăit, ruginit, second hand, promovat intens pe internet. Eșecul se sponsorizează la greu. Nu mai sunt suficiente articolele plătite din bani publici, se mai plătește și înghesuirea lor pe sub ochi, la ore de maximă audiență. Avem și medicamente minune, cele care nu se vând în farmacii, ci prin organizațiile de partid. Avem politicieni de încredere, precum un soț, precum o soacră, de care nu te-ai putea lipsi la o naștere sau la o aniversare. Avem și epoleți, sau doar sticleți, pe sub halatele puse demonstrativ, pentru îmbărbătare. Avem multă lipsă de libertate pentru a decide singuri binele și răul. Avem case, avem paturi, avem mese, iar toate sunt sigure, materia este garantată și protejată prin lege. Datoriile publice sunt permanent restructurate, reevaluate, pentru ca nimeni să nu renunțe la iluziile de dincoace de zid. Peste gard, în spațiul public, de dragul viitoarelor generații de garduri înalte, creștem doar tentații, paraziți, infecții, bacili Koch, viruși importați la prețuri hilare, suporteri agresivi, jurnaliști care linșează buna credință, interlopi familiari, organe înarmate cu aroganță și frică, speciali hrăpăreți, descurcăreți și decorați care știu a diferenția între succesul personal și ghinionul celorlalți. Înghițim alcool sanitar, agheasmă cu impact ritualic. Mâncăm știri scumpe, fabricate cu scârbă. Mâncăm cu guri chinezești. Cu un liceu bine făcut, abia învățăm să privim cum mânâncă alții. Sunt mâncați până și copiii nedoriți. Sunt mâncați de copiii lor. Ne plângem, manelistic, destinul lipsit de stea în frunte. Într-o singură generație, am crescut de la un nimic poleit magic, dar infect, la totul poleit magic, la fel de infect. Într-o asemenea societate, fericită prin mituire, trafic de influență, corupție sau evaziune, fericirea este un păcat. Nașterea unui viitor luminos nu mai depinde de lumină, nu mai depinde de cunoaștere, nu mai depinde de speranță. Depinde de un ecran care furnizează mâncare. Cumpărăm neîncetat crime, accidente mortale, drame. Am devenit experți în necaz. Producem necaz, exportăm necaz. Pentru a păzi această resursă infinită de boală, militarii sărbătoresc producții record la hectar. În cazarmă, cu patul de armă sub cap, generali cu fundul ciuruit visează să fure catedrele profesorilor de educație socială, gândire critică și drepturile copilului. Securiștii vor să primească notele informative direct de la elevii din clasa a V-a. Să afle, de pe copiuța scrisă pe foaie de caiet dictando, că cezariana făcută acasă a eșuat.
Articol inspirat din acest caz.
Dumitrel Toma 