Îngerul ucis

S-a întrupat un înger între oameni
Și a murit, rănit de arme, ucis de fiare, în toată frumusețea lui,
La drumul mare.

Cu trupul plin de răni și răstignit în mijlocul mulțimii,
Predă din praf interogații, mirări, suspine
Și muțenii.

Un rău hain îl fură dintre mame, îl fură dintre tați,
Lăsând în urmă doar inimi reci
Și ochi înlăcrimați.

Și trupul diafan, și ochii cei senini, și mâna cea gingașă,
De haruri sunt golite
Când morții îi fac casă.

S-a înălțat un înger dintre oameni, dar a murit,
Strivit și-nvins, în toată bunătatea lui,
Răpus de fiare.

În lumea oamenilor liberi, ce fac din armă și din puteri icoane,
Un suflet pur, de înger, valoare mare
N-are.

Vor ridica, în locul morții lui, pe stradă, un monument de piatră sau de fier,
Să fie ignorat, tocit de vânt, martor tăcut
Al vieților ce pier.

Cu inimi împietrite toți se grăbesc spre moarte,
Sărmanul înger suferă-n tăcere,
Planificând o nouă înviere.

O nouă întrupare în lumea plină de morți accidentale,
De arme, fiare, puteri și drumuri cu
Semne funerare.