Dumitrel Toma

Nu putem râvni mai sus de concepte,Sub ele plouă cu sânge saturat de nădejdi,Iluziile cu pene aurii cântă în mijlocul coroanelor pline cu verzi aspirații.Nu putem spera mai sus de…

Am admirat, cu ochi inocenți,Picătura de apă spânzurată de o fragilă așteptare,Întinzându-se epuizată spre adâncurile lumii,Și căzând fără suflare în cuvântul gol,Rătăcindu-mi în abisul albPrivirea oglindită-n ea.Îmbrățișat mortal de cuvântul…

Pe meleagurile oamenilor cu ochii plini de faruri lipsă și leduri murdare, Și plini de cristale prea scurt lucitoare,Un nebun a aruncat cuvântul stea în noroiul de la marginea orașului,…

Am atașat galbenului cuvântul picioare, și așa am creat un soare bolnav, care aleargă înfricoșat de nesfârșit. Am lipit ploilor cuvântul brațe, și așa am pictat coroane de tei care…

Am coborât privirea la buzele cuvântului viață.Respira sacadat, cu mici pauze, cât să nu te poți speria.Cuvântul lacrimă, Picurând solitar pe colțul deșertic al cuvântului obraz,Pecetluia închiderea definitivă a cuvântului…

Au dat viermii iama în trupuri de cuvinte,Și rod cu pofte mari la marginile lor,Se bucură cu moartea, de litere, cu sete,Lipsiți de vini și jene, aidoma zeilor.Se descompun cuvinte…

Pe străzi trec, fugare, mulțimi mortuare,Urmând, prea grăbite, sicrie impare;Cu minți răstignite de triste vidări,Gonesc spre niciunde cu reci nerăbdări.Își uită poporul și sfântul, și tata,Plângând pe la stradă doar…

Am încercat să strecor un cuvânt prin falia dintre viitor și trecut,Un cuvânt orb, mut și surd,Un cuvânt golit de inimă, de emoții, de tensiuni și de vrajbe,Iar cuvântul scrum…