Transfer real vs. transfer legal (studiu de caz)

Transferul real este prezentat în articolul Am fost diriginte. Un mic trafic de influenta a invins legea. 

Scenariul legal reprezintă un model, prezentând condițiile în care, plecând de la aceleași premise (un elev care solicită transferul de la un liceu la altul, schimbând filiera, profilul, specializarea, respectiv calificarea profesională), să poată fi obținut un transfer ireproșabil din punct de vedere legal.

Aceeași speță ar fi putut fi soluționată legal dacă s-ar fi respectat următorii pași:

1. Directorul ar fi înregistrat cererea de transfer și nu ar fi promis în nume personal transferul, ci ar fi comunicat persoanelor interesate că există o procedură care trebuie respectată (art. 141 lit. d din ROFUIP – Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar aprobat prin Ordinul nr. 4925/08.09.2005, sursa aici, modificarea prin Ordinul nr. 4106/11.06.2010, modificarea prin Ordinul nr. 6152/2012, modificarea prin Ordinul nr. 4607/2012). Atunci când promite transferul cu orice preț, ignoră condițiile obiective care ar putea bloca transferul: lipsa acordului consiliului de administrație, nepromovarea examenelor de diferență, iar până la abuz nu mai este decât un pas.

2. Dacă în clasa vizată numărul de elevi este maxim permis (30 în cazul învățământului liceal), directorul concepe o adresă către inspectoratul școlar, solicitând aprobarea pentru depășirea efectivului maxim, însă trebuie sa menționeze și situația excepțională care justifică transferul (se presupune că există una, art. 63 alin 3 din Legea Educației Naționale). 

3. Directorul așteaptă aprobarea ISJ. Fără aprobarea ISJ, depășirea efectivului maxim este ilegală.

4. După ce obține aprobarea ISJ pentru depășirea numărului maxim de elevi pe clasă, directorul convoacă consiliul de administrație și solicită aprobarea transferului elevului. Consiliul de administrație poate decide acceptarea transferului, dar exclusiv după promovarea examenelor de diferență de către elev. Consiliul de administrație poate decide și respingerea transferului (art. 135 din ROFUIP). Este ideal ca refuzul consiliului de administrație să fie formulat înaintea confruntării elevului cu examenele de diferență. 

4. În cazul în care consiliul de administrație este de acord cu transferul, directorul emite decizii interne prin care constituie comisii de susținere a examenelor de diferență și stabilește datele la care elevul va susținute aceste examene (art. 76, alin. 4 din ROFUIP). În toată această perioadă, elevul va continua să fie înscris la unitatea școlară de la care dorește să se transfere. Elevul va susține examenele de diferență la datele stabilite. În cazul în care elevul nu promovează aceste examene, nu se acordă reexaminare. (Art.74. alin. 1 din ROFUIP)

5. În urma promovării examenelor de diferență (susținute, de regula, în timpul vacanțelor școlare, art. 73 alin. 3 din ROFUIP), elevul poate fi transferat.

6. În termen de 5 zile de la aprobarea transferului (după susținerea examenelor de diferență), unitatea primitoare este obligată să solicite situația școlară a elevului de la unitatea de la care se transferă. Aceasta are la dispoziție 10 zile pentru a comunica situația școlară a celui transferat. Elevul nu va fi înscris în catalog până la primirea situaţiei şcolare de către şcoala la care s-a transferat (art. 149 din ROFUIP).

Distanța dintre cele două situații este evidențiată mai jos

1. În cazul real, directorul a promis transferul înaintea parcurgerii procedurii legale. Din această cauză, a fost nevoit ulterior să eludeze cadrul legal.

2. A permis mutarea elevilor în noul colectiv, deși nu se obținuse aprobarea ISJ Călărași pentru depășirea numărului maxim de elevi din formațiunea de studiu (perioada 16 septembrie – 4 octombrie).

3. A permis mutarea elevilor în noul colectiv, fără acordul consiliului de administrație; acest acord ar fi trebuit obținut după data de 4 octombrie (elevii erau în noua clasă la 16 septembrie).

4. A permis mutarea elevilor în noul colectiv înainte ca aceștia să susțină și promoveze toate examenele de diferență (16 septembrie 2013 – 24 ianuarie 2014).

5. A lăsat la latitudinea profesorilor susținerea examenelor de diferență, fără a elibera decizii formale și fără a stabili datele la care vor fi susținute acestea.

6. A permis menționarea elevilor în cataloagele școlare, deși elevii nu promovaseră toate examenele de diferență (16 septembrie 2013 – 24 ianuarie 2014).

7. Ministerul Educației Naționale, deși a fost sesizat prin intermediul portalului anticorupție de la adresa www.educatiepentruviitor.edu.ro (aceasta sesizare fiind confirmată de doamna Laura Chira, consilier pentru afaceri europene, cabinetul SGA Ispas), nu a procesat petiția și nu a formulat vreun răspuns. Astăzi, 6 februarie, petiția are statusul „in procesare”, deși au trecut 4 luni de la înregistrare (vezi foto).

În această speță, respectarea legii a condus la un sacrificiu. 

Mi-am pierdut clasa la care eram diriginte, iar asta pentru ca nu am fost de acord să accept încălcarea legii. Eu ar fi trebuit să fiu martorul completării în catalog a numelor elevilor transferați ilegal. Eu ar fi trebuit să închid ochii la o suplimentare a numărului de elevi în colectiv, peste limita maximă, doar pentru a rezolva o obligație a directorului, ignorând orice prevedere legală și recomandare pedagogică. 

De dragul elevilor mei, care trebuie să învețe o lecție corectă, toată această poveste trebuie auzită. 

______________________________________________________

În altă ordine de idei, în cazul claselor suprapopulate din municipiul Călărași, care reunesc 35-37 de elevi (în special la profil uman), culpa pentru oferirea unor condiții improprii unui serviciu educational de secol XXI, într-un stat membru al Uniunii Europene, aparține:

– Inspectoratului Școlar al județului Călărași, pentru că acceptă existența prea multor cazuri „excepționale”; când 1/5, 1/6 dintre elevii unei clase reprezintă victimele unei situații excepționale, normalul trebuie redefinit;

– Consiliilor de administrație ale unităților școlare în care există aceste situații (Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Colegiul Național „Barbu Știrbei”), pentru că acceptă compromiterea serviciului oferit, înghesuind, la propriu, calitatea actului educațional; în structura acestor consilii se regăsesc profesori, părinți, reprezentanți ai autorității locale;

– Părinților elevilor din clasele suprapopulate, care acceptă tăcuți deteriorarea condițiilor în care se desfășoară educația propriilor copii;

Într-adevăr, există o recompensă, elevii având o șansă în plus la examenul național de Bacalaureat, ei putând obține succesul la acest examen independent de condițiile de studiu din cei 4 ani. Însă această recompensă este mult prea ieftină, definindu-i în viață în mai mare măsură calitatea educației din cei 4 ani de liceu, decât succesul la un singur examen. Nu trebuie uitat că undeva se compensează această aglomerare a claselor, cu mult peste normal, peste dezirabil, iar locul în care se realizează această compensare are un singur nume: pregătirea în particular. 

_____________________________________________________

Nu cred că asemenea cazuri ar fi putut exista dacă managementul instituțiilor de învățământ ar fi fost profesionalizat. Încălcarea legii și urmărirea unor interese străine educației sunt posibile pentru că decidenții politici nu sunt manageri autentici, selectați prin concursuri care să certifice cunoașterea și interesul pentru aplicarea legislației. De asemenea, cât timp decidenții au dublă subordonare, administrativă și politică, fiind numiți în special pentru afilierea la un partid politic, cenzurarea comportamentelor abuzive, de către cei care i-au numit, va fi aproape imposibilă. 

Și totuși, dacă tăcerea reprezintă o formă de complicitate, exprimarea liberă, cu discernământ, cu responsabilitate, uneori implicând curaj, reprezintă singura metodă prin care comportamentele abuzive și impostura pot fi limitate.