Arhive pe categorii: Cuvinte

Cuvântul înger nu se îneacă cu cuvântul apă


Circulă o vorbă că pe un cuvânt biserică, lângă un cuvânt cristelniță, cuvântul păcat s-ar fi lepădat de cuvântul satană. Că de trei ori s-ar fi liberat prin cuvântul scuipat.

Circulă o vorbă că sub un cuvânt biserică, într-un cuvânt cristelniță, cuvântul privire s-ar fi înecat în cuvântul ocean. Că s-ar fi zbătut, că l-ar fi durut, dar nu a găsit cuvântul liman.

Circulă o vorbă că pe un cuvânt biserică, lângă un cuvânt cristelniță, un cuvânt înger s-ar fi înecat în cuvântul dor. Că ar fi fugit din îmbrățișarea cuvântului mamă, din îmbrățișarea cuvântului părinte, zorind spre creator.

Circulă o vorbă că sub un cuvânt biserică, într-un cuvânt cristelniță, deși dezgolit, un cuvânt fântână n-ar fi fost sleit de cuvântul cer.

M-am aruncat de pe cuvântul viață


Cuvintele se obișnuiseră deja să mă construiască, să mă aleagă. Cuvintele mă nășteau, mă defineau, îmi alegeau forma și mă substanțializau. Viața lor devenea, printr-un transfer magic de iluzie, chiar viața mea. Alegerile lor deveneau, fără putință de tăgadă, chiar alegerile mele.
În fața fiecărui cuvânt care se adăuga ființei mele, o forță se năștea și i se opunea în mod absolut.
Acea forță a căutat orice falie în lumea creată din cuvinte, orice orificiu, orice spărtură, a pus la îndoială consistența, coerența lor, dar, oriunde căuta, invariabil găsea cuvinte. A ales câte un cuvânt și l-a folosit pentru a încerca să spargă goluri în țesătura de cuvinte.
A ales cuvântul daltă pentru a închipui o daltă. A lovit-o, folosind cuvântul baros, în toate cuvintele care păreau mai fragile și sensibile, dar ele au rezistat banal, fără pic de eroism. Săreau din cuvinte cuvinte, precum sar scânteile din piatră seacă. A ales cuvântul levier și a creat pârghii cu ajutorul cărora să răstoarne cuvintele. Tot timpul a descoperit pe dedesubtul lor doar cuvinte ascunse, cuvinte dosite, dar tot cuvinte. A ales o mantra și a recitat-o obsesiv. Nimic altceva decât cuvinte. A folosit cuvântul iarba fiarelor pentru a pătrunde în cuvântul revelație. Nicio surpriză, a descoperit dincolo doar universul creației continue a cuvântului.
Și, în timp ce făcea toate aceste eforturi, descoperind doar puterea de multiplicare a cuvântului, această opoziție oarbă participa la propria mea edificare.
În disperare de cauză, văzând că nu mă poate sustrage unui destin creat exclusiv de și din cuvinte, l-a ales pe cel mai viu dintre ele, m-a cățărat pe el și m-a părăsit acolo.

Iar eu, lipsit de cuvântul opoziție, am făcut ceva inimaginabil. M-am aruncat în cuvântul gol de pe cuvântul viață.